Macronutrienții sunt reprezentați de: carbohidrați, grăsimi/lipide, proteine. Nutrienții desemnează substanțele absorbite din alimente pentru realizarea echilibrului și dezvoltarea organismului. Macro- vine de la esențialitatea acestor 3 categorii.
Este corect de menționat că regulile cu privire la variabilitatea proporțiilor macronuțrienților sunt flexibile și se schimbă în funcție de obiectiv, respectiv situație concretă.
Pentru a putea descompune țesutul adipos legea termodinamicii referitor la energia care intră și energia care iese din organism este imutabilă. Pe scurt, trebuie să fie consumate mai multe calorii decăt sunt ingerate.
Dar, dacă am putea scăpa de senzația de foame?
Exceptând soluția de a ne pune în situații stresante în care nivelul cortizolului ne-ar crește nivelul glicemiei din cauza stresului, sau a unei amenințări aparente în care nu am resimți starea de foame datorită efectului catabolic a cortizolului asupra țesutului adipos (pe termen scurt) și a supraactivării sistemului nervos simpatic, există metode de îmbinare a macronutrienților care ne scapă de senzația de foame.
Este important de reținut că organismul uman în fața lipsei alimentare lucrează pe ideea de supraviețuire prin orice mijloc. De ce ar renunța organismul la depozitele de țesut adipos când acestea sunt mici consumatoare de energie spre deosebire de țesutul muscular.
De fiecare dată când resimtim senzația de foame organismul intră într-o ușoară stare de catabolism (descompunere), pe care culturiștii încearcă să o evite, ce ține până în momentul în care organismul poate să treacă de pe sursa principală de energie, glucoza, la descompunerea țesutului adipos în 3 acizi grași și glicerol (ce poate fi transformat în glucoză).
Pentru evitarea acestei stări de catabolism trebuie să-i dăm motiv organismului să mențină masa musculară prin stimularea fibrelor musculare cu antrenament de greutăți și evitarea alimentelor cu indice glicemic mare ce duc la creșterea exagerată a secreției de insulină și scăderea HGH (hormonului de creștere).
Pentru un subiect, cu 20-25% grăsime corporală, ce realizează efort fizic moderat spre intens, seara, o dată la 2 zile, o alimentație, de exemplu, bazată pe modelul distribuirii caloriilor:
-Dimineața: 100% Complex carbs= cartofi dulci/albi fierți în coajă+salată de morcov cu varză cu oțet
-Prânz: Lipide 50%, proteine 35% și 15% complex carbs= Salată de ton cu ulei de măsline
-Cină= 50% proteine, 40% lipide și 10% complex carbs = Omletă cu smântână + o salată de legume
Acest model ar putea reface rezervele de glicogen muscular, necesar randamentului fizic, ar suplini necesarul de proteină, dar ar putea duce și la eliminarea senzației de foame prin trecerea organismului, mai ales în a 2 a parte a zilei pe descompunerea țesutului adipos și transformarea acestuia în cetone ce pot fi folosite ca și sursă alternativă de energie.
Când vrem să slabim și ne impunem o restricție calorică, în mod normal ne-ar fi constant foame.
Cât de ușor ar fi dacă ar trebui să ne restrângem caloriile ingerate fără prezența senzației constante de a ne alimenta?
Regulile alimentare se schimbă în funcție de obiectiv, durata propusă atingerii acestuia, dar și a caracteristicilor individuale.