Respirația reprezintă schimbul de gaze realizat de organism între mediul încojurator și celule. Acest proces este împărțit în 2 etape: inspirație în care musculatura trunchiului realizează o expansiune a cutiei toracice (diafragma, ridicatorii coastelor și expirație în care musculatura trunchiului realizează o presă și relaxare musculară pentru coborârea coastelor.
Auzim adesea că pentru a ne relaxa ar trebui să respirăm profund. Dar, a respira profund prin cavitatea bucală nu este eficient. Pentru a relaxa sistemul nervos simpatic (încordare) și a activa sistemul nervos parasimpatic (relaxare) trebuie să realizăm tiparul de respirație din momentul în care suntem relaxați: lent, nazal și abdominal. Când suntem stresați respiram preponderent: rapid, superficial și prin cavitatea bucală.
Prin relatările lui James Nestor în cartea “Respirația: Noua știință a unei arte pierdute” s-au realizat experimente asupra primatelor ce implica ocluzia nazală prin dopuri de silicon timp de 1-2 ani de zile și s-a observat deformarea cavității bucale, a danturii, și lungirea concomitentă cu atrofierea musculaturii limbii pentru a permite intrarea aerului prin partea inferioară.
Fizionomia feței a revenit la normal, în majoritatea cazurilor, în câteva luni de zile după extragerea dopurilor de silicon și revenirea la respirația nazală.
Atașez aici link-ul cu studiul realizat: https://buteykoclinic.com/docs/Primate-Experiments-on-Oral-Respiration-Harvold.pdf
Care este diferența dintre cele 2 moduri de a respira: nazal și pe gura.
Respirația pe nas pe lângă ca este un mod de filtrare și umezire a aerului este un mod de activare a musculaturii diafragmatice ce este un timp de respirație mai profundă și mai lentă. Pe când respirația nazală ne poate relaxa și ne activa sistemul nervos parasimpatic, respirația pe gură este o respirație superficială care ne introduce într-o stare de stres sau așa numita : luptă sau fugi, ce ne activează sistemul nervos central simpatic.
S-a observat creșterea concentrației de oxigen cu 10% când subiecții au fost puși să respire continuu prin nas, dar și un transfer de oxigen în celule sporit.
Dacă am avut o zi agitată -poate duce la un somn deficitar- ce în schimb duce afectarea emoțiilor. Toate aceste lucruri pot duce la un ciclu vicios ce afectează tiparul respirației.
Respirația pe gură duce la o concentrare deficitară. Putem realiza o paralelă, luând în calcul, desigur, și faptul că organismul este în stare de luptă și energia este folosită pentru vindecare, cu răcelile în care suntem afectați de inflamație a căilor aeriene în care respirația se realizează pe gură.
Respirația nazală produce oxid nitric în sinusurile paranazale ce este un bronhodilatator puternic ce sporește schimbul de gaze.
S-a realizat un studiu de 6 luni de zile pe sportivi în care, la același efort, prin respirație nazală aveau 39/respirații/min, în timp ce prin respirația pe gură aveau 49/respirații/min. Subiecții și-au crescut presiunea de CO2(dioxid de carbon) de la 40 la 44 în timpul respirației nazale. Este cunoscut faptul că respirăm pentru a elimina dioxidul de carbon, dar ca acest transfer să fie eficient este necesară o anumită concentrație de CO2 ce crește permeabilitatea celulară. Subiecții au realizat același efort, la intensitate 100%, cu 22% mai puțină ventilație.
Prin scăderea ritmulu respirator, raportat la pH-ul sângelui, creierul trimite semnal semnal pentru a respira. Oamenii cu o sensibilitate scăzută la acumularea de CO2 au o respirație mai lentă, mai profundă și o respirație mai corectă în timpul somnului
Ce ne poate afecta calitatea somnului?
-mesele voluminoase la puțin timp înainte de somn ce pot pune presiune pe diafragmă
-kilogramele în plus în zona abdominală ce pun presiune pe diafragmă
-poziția deficitară a limbii în timpul somnului: aceasta trebuie să fie lipită de cerul palatin pentru a împiedica respirația pe gură
-alimentație excesivă în zahăr ce impiedică, printre altele, dezvoltarea optimă, în timp, a mandibulei și a danturii pentru a permite limbii spațiul necesar
-la bebeluși alimentarea la biberon nu dezvoltă mobilitatea și structura facială, și linguală din cauză că o alimentare de acest fel nu necesită efort din partea acestuia, pe când, o alimentare la sân poate crește mobilitatea frenumului lingual (aței de sub limbă), în caz că aceasta este congenital rigidă, pentru ca acesta să se poată situa pe partea superioară a cavității bucale. La fel și trecerea, și menținerea, a unei hrane cu textură moale în pofida hranei solide nu duc la dezvoltarea corespunzătoare a musculaturii feței.
De ce sportivii sunt mai atractivi decât oamenii obișnuiți?
Ne alegem partenerii, inițial, după aspectul fizic, dar aspectul-forma are legătură cu funcția de procreere. O persoană cu o dantură frumoasă, o structură a feței bine dezvoltată exprimă și o funcționalitate și o sănătate optimă.
Sportivii, de elită, în general, o structura proeminentă a mandibulei și a maxilarului și un nas drept ce permite o respirație corectă, profundă, ce se dezvoltă, în principal, inconștient, corect prin efortul fizic realizat dar și a reglărilor hormonale din timpul efortului.