Printr-o respirație nazală corectă se poate întrerupe ciclul vicios: stres-emoții-somn slab-respirație superficială și rapidă -stress.

Acest lucru se poate realiza deoarece prin respirație se poate controla și stimula ori sistemul nervos simpatic (ce ține de stress), ori sistmeul nervos parasimpatic (ce ține de relaxare). Stimularea sistemului nervos parasimpatic poate echilibra sau ameliora, în special sistemele ce au fost timp îndelungat afectate de stres: sindrom de stres post-traumatic, sindromul colonului iritabil, anxietate, depresie.

Prin realizarea unui exercițiu de reducere a ritmului respirator la 4-6 respirații pe minut:

-5.5 secunde inspirație pe nas lentă- 5.5 secunde apnee – 5.5 expirație pe nas lentă

sau

-5.5 secunde inspirație pe nas lentă – 5.5 expirație pe nas lentă

La polul opus, o metodă de stimulare a respirației simpatice (legate de stres), o reprezintă respirația Wim Hoff sau, numită de călugării tibetani, respirația de foc, pe care probabil o voi acoperi în alt articol.

Se poate stimula sistemul nervos parasimpatic: se stimulează nervul vag, crește variabilitatea inimii, crește sincronizarea dintre respirație și bătăile inimii, crește sensibilitatea baroreceptorilor.

Un experiment ce relevă aceste lucruri:

Yandel Henderson, directorul laboratorului de fiziologie aplicată de la Yale, era convins că dioxidul de carbon era la fel de esențial pentru pentru organism ca vitaminele. Acesta a condus o serie de experimente îngrozitoare pe câini, precum experimentele lui Harvol asupra maimuțelor. Acesta a introdus un tub pe gât acestora, sub anestezie, cu o mască de cauciuc și legate la o pompă manuală prin care putea controla volumul și frecvența respiratorie a acestora. Prin sporirea ritmului respirator acesta a observat creșterea ritmului bătailor inimii de la 40 la 200 bpm(bătai pe minut). Subiecții aveau atât de puțin dioxid de carbon pe expirație încât țesuturile, organele, și mușchii au început să cedeze.

Celor ce au supraviețiut a observat că prin încetinirea ritmului de pompare manuală și acumularea de dioxid de carbon acestora le-a scăzut ritmul bătăilor inimii la 40bpm.

Apoi Henderson a forțat, un pic, câinii să respire puțin mai rapid decât în mod normal, astfel încât ritmul cardiac să fie ușor ridicat și nivelul de CO2 sa fie ușor scăzut. Câinii au intrat într-o stare de agitație, confuzie, anxietate și privirea li s-a opacizat.

În momentul în care Henderson reducea frecvența respiratorie, aceasta să devină lentă, acestora le dispăreau spasmele, confuzia și anxietatea.

Un test eficient pentru a observa capacitatea funcțională de respirație a noastră îl reprezintă testul BOLT (body oxygen level test). Spre deosebire de testul cunoscut de ținere a respirației după o inspirație ce prin voință poate fi extins, în anumite cazuri, și până la pierderea conștiinței, testul BOLT aplică un principiu fiziologic ce poate scurta sau împiedica reacția de voință a indivizilor.

Un scor minim pentru acest test îl reprezintă 25 de secunde, și un scor optim îl reprezintă 40 de secunde.

Cum se realizează acest test?

1.Se realizează un inspir și expir natural

2.Ținem nasul cu degetele petnru a împiedica aerul să intre în plămâni

3.Cronometrăm numărul de secunde până în momentul în care apar primele semnale de stres ale organismului (nu este test pentru a măsura durata apneei (ținerii respirației), ci doar momentul în care organismul reacționează la lipsa aerului: apariția senzației de a înghiți, cotracția căilor aeriene, contracții involuntare abdominale sau în zona gâtului în care organismul dă primele semnale de dorința de a inspira.

4.Dăm drumul nasului, oprim cronometrul și respirăm pe nas. Inspirația după acest proces ar trebui să fie calmă.

5.Reluaăm respirația normală.

Cum funcționează?

Acumularea de dioxid de carbon în plămâni și sânge acționează ca și stimulul principal pentru a îniția respirația. Durata de apnee este influențată de concentrația de CO2 ce poate fi tolerată de către organism sau de frecvența ventilatorie (cât de repede resimțim senzația să respirăm să eliminăm dioxidul de carbon) la CO2.

În momentul în care avem un scor BOLT scăzut înseamnă ca avem receptorii respiratori sensibili la acumularea de CO2 și volumul de aer inspirat și expirat este mai mare pentru a elimina CO2-ul din plămâni. În momentul în care avem o toleranță la CO2 și un scor BOLT mărit, ne vom putea menține o respirație calmă în timpul somnului și mai ușoară în timpul antrenamentului fizic.

Persoanele ce prezintă un scor sub 20 de secunde este posibil să prezinte congestii nazale, tuse, șuierături în respirație, somn întrerupt, sforăit, oboseală și lipsă de aer excesivă în timpul efortului.

Este important de reținut că sportivii au un scor, în general, de 20-40 de secunde.

Translate »