Restricția calorica – efecte – longevitate
În cazul în care ai căutat o metodă dovedită științific pentru a prelungi viața, pe diverse specii, acum o vei găsi!
Pe ce specii s-a observat acest lucru?
A fost dovedit pe numeroase specii precum pești (primul speciei: pastrav), șoareci de laborator, șobolani, drojdii, muște, șoareci, câini, lilieci, viermi nematode, etc.
Când a început această observație?
Această teorie dovedită își are originile încă din 1930, când un tânăr profesor de nutriție numit Clive McCay dorea să crească pești în moduri mai economice, într-o perioadă de mare depresie economică. Rezultatele au fost pești mici, subnutriți, dar cu viață lungă, care nu prezentau interes pentru nimeni. Acest lucru l-a determinat să experimenteze pe șoareci în laborator, rezultând o creștere de 60% a duratei medii de viață. Acesta este un experiment dovedit și repetabil, realizat simplu prin reducerea aportului caloric zilnic cu 20-30%.
Singura specie pe care nu a fost testată a fost omul, din motive evidente: durata vieții umane, comoditate (câți dintre noi ar încerca acest experiment de restricție calorică până la moarte fără o eficacitate umană demonstrată anterior?), oamenii au vieți diferite și sunt stresați de o varietate de factori diferiți, spre deosebire de șoarecii de laborator care trăiau într-un mediu controlat.
Toate studiile sunt de acord că restricția calorică duce la îmbunătățirea calității vieții. Restrângerea calorică a fost dovedită a îmbunătăți sănătatea cardiovasculară, nivelurile hormonale și gestionarea zahărului din sânge, care este un indicator timpuriu al riscului de diabet, reducând riscul de cancer și aducând numeroase alte beneficii. Aceasta poate fi corelată cu reducerea depozitelor de grăsime viscerală, dar efectele sunt prezente.
Restrângerea calorică duce la o creștere a autofagiei.
Autofagia este un proces prin care celulele îndepărtează părțile deteriorate și le înlocuiesc. Acest efect a fost observat și în timpul postului doar cu apă (mai multe despre acest aspect într-un alt articol). Deoarece știm deja că mușchii cresc în timpul somnului, nu în timpul antrenamentului, la fel se întâmplă și cu celulele din corp, acestea se repară cel mai mult atunci când nu mâncăm. Unul dintre motive este că toată energia se îndreaptă spre celule pentru reparare, nu spre stomac pentru digestie, absorbție și transport alimente. De obicei, oamenii și animalele își pierd pofta de mâncare atunci când sunt bolnavi, demonstrând că aceasta este o reacție naturală a organismului pentru a se vindeca. Aminteste-ți: corpul lucrează pentru tine, nu împotriva ta. Trebuie doar să-i oferi puțină ajutor. Procesele oxidative din organism sunt reduse atunci când reducem aportul caloric, deoarece trebuie să digerăm mai puțin.
Restrângerea calorică nu înseamnă anorexie!
Aceasta înseamnă consumul de alimente de calitate, bogate în vitamine și minerale zilnice necesare. Consumând calorii de calitate, veți simți sațietate cu mai puțin, ceea ce va reduce natural aportul caloric. Aceasta înseamnă excluderea din dietă a zahărului de masă, a alimentelor procesate, a băuturilor răcoritoare.
Un bărbat sedentar obișnuit are nevoie de aproximativ 2500 de calorii pe zi, iar necesarul mediu zilnic de calorii pentru o femeie este de 2000. Ar trebui să încerci să reduci aportul caloric cu 20-30%, nu înfometându-te sau consumând zahăr sau alte calorii goale până la valoarea calorică zilnică maximă recomandată, ci prin consumul de alimente bogate în vitamine și minerale care să te facă să te simți sătul și să ofere nutrienții necesari zilnic.
Notă: ar trebui să mănânci întotdeauna până când te simți 80% sătul, deoarece stomacul permite mai multe lucruri în el decât are nevoie cu adevărat.
Restrângerea calorică poate fi realizată în condițiile în care se menține o glicemie constantă pentru a preveni apariția foamei.
Înfometarea nu este o opțiune, deoarece duce la anorexie, care este cauza cunoscută a osteoporozei, umflării membrelor, problemelor cardiovasculare, insomniei, oboselii, anemiei și unei varietăți de probleme mentale.
Oamenii de pe insula Okinawa din arhipelagul Ryukyu, în special de pe insula Okinawa, au o speranță de viață de 116 ani! O medie de viață de 110 ani! Dieta oamenilor din Okinawa constă într-o dietă extrem de scăzută în calorii, în medie 1 calorie per gram de aliment.
Okinawanzii au un risc scăzut de ateroscleroză și cancer gastric, un risc foarte scăzut de cancer hormonal dependent, cum ar fi cancerul de sân și de prostată. Aportul lor caloric este cu 20% mai mic decât media zilnică japoneză, de 1930 de calorii. Mănâncă pește de 3 ori pe săptămână, în medie, și nu consumă carne de uscat.
În ultimii ani, unii dintre ei și-au schimbat dieta, consumând mai multe calorii, iar durata vieții lor s-a redus în urma acestui lucru.